Lee Westwood

Intr-un an in care irlandezul Padraig Harrington a devenit jucatorul european cu cele mai valoroase rezultate pe scena mondiala, riscam sa trecem cu vederea realizarile englezului Lee Westwood. In doi ani, acesta s-a intors pe drumul cel bun si a reintrat intre primii 10 jucatori ai lumii.
2008 a fost pentru el un an important, intr-o cariera impresionanta, intinsa pe durata a 16 ani. Asta desi n-a castigat niciun turneu pe care sa-l adauge colectiei de 29 de victorii realizate in intreaga lume, cu toate ca in mai multe randuri a fost foarte aproape de succes.
Anul trecut, in Circuitul european, a incheiat al doilea in Campionatul HSBC din Shanghai. A repetat clasarea saptamana urmatoare, la Abu Dhabi, pentru a mai fi de doua ori al doilea, la Campionatul Mondial de golf din Akron (Ohio) si la Masters-ul britanic, unde isi apara titlul. In plus, s-a clasat in alte sase randuri intre primii 5 si de 13 ori in Top 10, incluzand aici atat de comentata sa evolutie de la Open-ul american, cand a ratat, pentru o singura lovitura, calificarea in playoff-ul cu Tiger Woods si Rocco Mediate. Asta dupa ce fusese lider inaintea ultimei zile, in cel mai important dintre turneele majore de pe pamant american.
Lee si Tiger au ajuns la ultima cupa a turneului la egalitate. Lovitura de la tee a trimis mingea in bunker-ul de fairway, a doua a fost scurta, dar a ramas in afara obstacolului cu apa, pentru ca lovitura de apropiere sa lase mingea la circa cinci metri deasupra cupei. In consecinta, pentru a-l egala pe Mediate, a fost nevoit sa execute spre dreapta, in coborare, un putt de stanga. Mingea a pierdut din viteza si a virat, ocolind cupa. Lee a incheiat runda la 73 si l-a lasat pe Tiger sa execute acel putt magnific pentru birdie, de la patru metri, in urma caruia americanul s-a intors pe traseu a doua zi, pentru barajul la 18 cupe cu Rocco Mediate.
“Imi pare rau, Westy”, l-a batut amical pe spate Tiger Woods, cand l-a intalnit pe Lee Westwood, duminica seara, in zona de interviuri din spatele green-ului cupei a 18-a de la Torrey Pines. Daca Woods a continuat turneul, Westwood a fost luat rapid de acolo de managerul Chubby Chandler, care comandase un elicopter sa-l duca la aeroport. Englezul se intorcea acasa.
Westwood a fost foarte aproape de a deveni primul jucator european, de la Nick Faldo, in 1996, care castiga un turneu de Mare Slem in Statele Unite. Desigur, istoria a fost rescrisa doua luni mai tarziu, cand Padraig Harrington a triumfat in Campionatul US PGA. Westwood a incercat, fara succes, sa devina primul european, si implicit primul britanic, care castiga Open-ul american, de la Tony Jacklin, cu 38 de ani in urma.
 

(...)

F.V.: Lee, 2008 a fost un an extraordinar pentru tine, cu multe locuri 2, cu multe clasari intre primii 10. Ai revenit la forma dorita, ai urcat in clasamente, insa n-ai castigat niciun turneu. Frustrarea trebuie sa fi fost mare.
L.W.: Normal! De fiecare data iti doresti victoria. Doar pentru asta joci! Eu stiu insa ca am facut totul corect, ca am incercat sa castig si am incredere c-o sa ma mai aflu in situatia sa lupt pentru victorie. Daca te uiti la cariera mea, vei vedea ca, o data ce am inceput sa castig, victoriile au venit in sir constant. Nu trebuie decat sa am rabdare, sa ma uit la ceilalti, ca si Padraig Harrington. Si el a suferit de pe urma unei situatii asemanatoare, acum cativa ani, cand, tot asa, nu castiga. Iar acum nu vezi la el decat realizari. Ma inspir din exemplul lui. Desigur, sper ca 2009 sa fie anul in care sa revin in clubul invingatorilor. Si mai important, imi doresc o victorie care chiar sa conteze. Insa nu voi lasa niciodata ca frustrarile, asa cum sunt aceste infrangeri la limita, sa se transforme in gandire negativa. Intotdeauna am pastrat aspectele pozitive ale tuturor rezultatelor mele.

F.V.: Unul dintre aceste finisuri atat de stranse a devenit cel mai important moment al tau in 2008. Ai condus inaintea ultimei zile la Open-ul american. Probabil ca dezamagirea a fost uriasa ca n-ai ajuns in playoff, cu Tiger si cu Rocco.
L.W.: Sigur ca am fost dezamagit, insa, in acelasi timp, ciudat, am fost si multumit de evolutia mea. Mi-am dovedit ca am capacitatea de a juca bine un turneu de Mare Slem, le-am dovedit-o si altora. M-a terminat faptul ca nu m-am calificat in playoff, insa, per ansamblu, am jucat destul de bine in acea saptamana. Daca cineva mi-ar fi zis la inceputul turneului ca voi avea nesansa sa pierd playoff-ul, dupa o lovitura de la mai putin de sapte metri, probabil ca nu l-as fi crezut. Am fost incantat de modul in care mi-a mers jocul scurt, in conditii de stres maxim, si m-a multumit evolutia mea. Am fost destul de calm pe traseu, doar uneori putin cam prea nervos, au existat si ceva temeri, insa eu cred ca m-am descurcat onorabil. Am stiut ca am o sansa si mi-am repetat asta incontinuu. Am comis cateva erori la jumatatea rundei, pentru ca la ultimele cupe sa se intample destul de multe. Am revenit pe final. Singurul care m-a dezamagit a fost swing-ul de la a 13-a, unde am trimis hook, in obstacol. In afara de asta, consider ca am jucat destul de bine intreaga saptamana. A fost prima mea tentativa adevarata de a castiga un turneu de Mare Slem. Faptul ca la ultima cupa m-am aflat la o singura lovitura de primii clasati si de sansa de a juca playoff-ul m-a facut sa ma simt bine. Puteam fi lejer campion in Open-ul american, insa nu m-am descurcat cand trebuia. Am fost putin dezamagit in zilele care au urmat, cand stai si te tot gandesti la ce-ar fi fost daca. Totusi, n-ai voie sa te lasi coplesit de astfel de sentimente. Cu cat te simti mai in largul tau, cand resimti presiunea jocului in ultimul grup si trebuie sa realizezi anumite putt-uri la anumite momente, cu atat incepi sa te simti mai bine si cu atat mai repede vor veni si rezultatele.

F.V.: Cum e sa joci in runda finala in flight cu Tiger Woods?
L.W.: (rade) Normal, cand joc in State, spectatorii sunt in cea mai mare parte suporteri ai americanilor. Cand joc in ultimul flight impreuna cu Tiger, sunt constient ca vor fi de partea lui, si nu a mea. Insa asta nu m-a deranjat prea mult. Intru intr-o anumita stare, in care ma gandesc la ce vreau sa realizez. Cand joci la un turneu de Mare Slem si ai ajuns in ultimul flight din ultima runda, stii ca exista o sansa mare sa joci alaturi de Tiger Woods. Daca ai ajuns sa joci alaturi de Tiger, duminica, intr-un turneu de Mare Slem, trebuie sa fii multumit de performanta, de locul unde te afli, si sa te preocupi de ceea ce urmeaza. Apar insa si momente in care iti pierzi concentrarea, din cauza numarului foarte mare de spectatori, insa, per ansamblu, senzatia este extraordinara.