2008 - Un an de retinut. Mai multe in 2009

A fost anul in care de-acum legendarul Tiger Woods a jucat doar in prima parte a sezonului, iar golful mondial n-a intrat in colaps fara el, asa cum sumbru previzionau unii specialisti. Este un fapt care releva o data in plus importanta jocului de golf. Tiger Woods, cel mai cunoscut sportiv din lume, a jucat doar in sapte turnee, din cauza accidentarii si a operatiei suferite la genunchi. A castigat patru dintre ele, iar absenta lui ulterioara a oferit posibilitati de castiguri financiare marite celor ramasi in circuit.
Operatia l-a impiedicat pe Tiger sa loveasca mingea de golf in ultimele sase luni din 2008, insa americanul e convins ca va reveni cu succes la cel mai inalt nivel de joc. “Genunchiul e mai bine decat in ultimii zece ani”, a spus Nr. 1 mondial, la finele lui decembrie, cand a fost intrebat despre cel mai celebru genunchi din sport. E de la sine inteles ca Woods isi cunoaste propriul organism mai bine ca oricine, insa chiar si asa afirmatia e una indrazneata, cu toate ca genunchiul cu pricina a fost suficient de bun pentru a-l purta catre victorie in 14 turnee de Mare Slem.
Intrebarea care se pune este de unde atata incredere in sine, din moment ce genunchiul reconstruit chirurgical n-a fost testat o buna bucata de timp, nici macar la antrenamente, adica intr-o situatie mai putin stresanta decat cea dintr-un turneu oficial. Tiger a dovedit insa de nenumarate ori ca e capabil sa treaca peste momentele dificile si sa duca jocul la un nivel superior.
In aprilie, la turneul lui preferat, Masters-ul american, cu genunchiul inca in perioada de recuperare dupa operatia artroscopica suferita ceva mai devreme, americanul s-a clasat pe locul 2, in urma sud-africanului Trevor Immelman, si el venit in urma unei probleme medicale care i-a pus viata in pericol. Pe 18 decembrie 2007, medicii i-au descoperit pe diafragma o tumoare de marimea unei mingi de golf. Diagnosticul?! Fibroza calcifiata. Dupa efectuarea mai multor analize, s-a descoperit ca aceasta era de natura benigna. Tratamentul si perioada de recuperare care au urmat l-au impiedicat pe Immelman sa joace in primele opt saptamani ale sezonului 2008 din Circuitul PGA. Fara antrenament si aflat inca in cautarea formei fizice ideale, Immelman a castigat Masters-ul american. Desi a suferit un dublu bogey la cupa a 70-a, celebra gaura a 16-a, par 3, el a incheiat turneul de la Augusta cu scorul total de 8 sub par. Rezultatul a fost mai valoros cu trei lovituri fata de cel al favoritului Woods.
Immelman a fost in stare de gratie, in cele patru runde de la Augusta. S-a aflat departe de restul adversarilor, intr-o clasa a sa, aparte. In cazul lui Tiger, te astepti oricand la mult fler si la evolutii de-a dreptul eroice. Immelman a fost mai degraba asemenea unei masinarii de o precizie infernala, un fel de Ben Hogan din ultima lui perioada. A strabatut traseul cu o acuratete exceptionala. Jocul lui a fost aproape de perfectiune.

Dupa acea victorie, Immelman n-a confirmat, insa, forma din saptamana de la Augusta, in principal din cauza presiunii venite dupa castigarea primului sau titlu de Mare Slem, urmare a presiunii exercitate de reprezentantii media si de invitatiile primite din partea sponsorilor de a participa la diverse evenimente.
Cand credeam ca povestea de la Masters va fi dificil de egalat, au venit momentele dramatice de la Open-ul american, desfasurat pe traseul clubului Torrey Pines din California. Timp de patru zile, am fost martorii reinvierii unui stil de joc oarecum invechit, readus in actualitate de veteranul Rocco Mediate. Performanta acestuia a fost insotita de titluri gen “Poate castiga Open-ul american un jucator obisnuit, ca Rocco?”.
Putin a lipsit ca Mediate cel mereu pus pe glume sa incheie cu bine drumul catre victorie. Spectatorilor le-a placut Rocco, pe care l-au asimilat ca pe unul de-al lor, un om care a inteles ca golful ramane un sport, ca e doar un joc, chiar daca la mijloc se afla multe milioane de dolari.
Mediate se afla la conducere, dupa incheierea celor 72 de cupe, iar aura lui Woods era pe punctul de a apune o data cu soarele de la San Diego, dupa patru zile de joc inconstant. Asta pana cand Tiger a realizat lovitura anului, poate una dintre cele mai spectaculoase din toate timpurile - un putt pentru birdie, de la aproape patru metri, in conditii de stres maxim, la ultima cupa. Rezultatul?! Fortarea intrarii in playoff, impotriva lui Mediate.
Nimeni n-a fost constient de durerea indurata de Woods, in drumul sau schiopatat catre cel de-al 14-lea titlu de Mare Slem. Acelasi pe care l-a numit mai tarziu “cel mai frumos din intreaga mea cariera”. Grimasa lui s-a transformat in imaginea reprezentativa a celei de-a 108-a editii a Open-ului american, atunci cand si-a prins piciorul stang cu mana si a sarit pe loc, de durere, dupa executarea loviturilor de la tee. Cu noua saptamani inainte, Woods suferise o operatie artroscopica la acel genunchi, iar aceasta era prima competitie la care participa dupa interventia medicala.
In momentul in care a executat acel putt pentru birdie, la cupa a 18-a, un par 5 in lungime de 73 de iarzi, Woods a uitat de toate aceste ganduri negre si s-a concentrat doar asupra loviturii.
In zilele care au urmat, lumea avea sa afle ca, doar cu doua saptamani mai devreme, un medic radiolog descoperise doua fracturi de stres suferite de Woods la tibie, in urma antrenamentelor mult prea dure si prea devreme reluate. Acesta il sfatuise - ba nu, il implorase! - sa petreaca cel putin patru saptamani in carje. Dar nu era sfatul pe care Woods sa si-l doreasca. In sinea lui, a inteles ca acolo i se va incheia anul competitional. Nu putea accepta insa ca ultima lovitura din acea zi sa fie una perdanta pentru el.
“Incredibil! - a spus Mediate. Stiam c-o sa reuseasca!” In aceasta declaratie se ascunde o oarecare impacare cu starea de fapt. Aparent, in acel moment Rocco a pierdut singura sansa la glorie pe care o avusese. Urmarea ne contrazice. Acel putt de la patru metri - “momentul anului in golful mondial” - a pregatit “cea mai frumoasa zi de golf a anului”. Barajul la 18 cupe care a urmat, unic in cazul Open-ului american, a fost “o lupta pe cinste”, a spus Woods.
A fost nevoie de 91 de cupe, multe dintre ele jucate cu acea durere agonizanta, insa si de aceasta data Woods a iesit invingator. Campionul a jucat intr-un singur picior, si singura care l-a purtat catre cel de-al treilea sau titlu la Open-ul american si al 14-lea de Mare Slem a fost vointa de neclintit.
Cu dubla fractura la tibie, Tiger Woods i-a invins pe cei mai valorosi jucatori din lume. Incredibil, Woods a inceput cu dublu bogey la prima cupa, in patru din cinci runde jucate. N-a cedat si a intrat in posesia titlului de campion national.