Greg Norman - Golful ca stil de viata. Afaceri & renume

Inainte ca Tiger Woods sa-si impuna suprematia in golf, australianul Greg Norman a dominat cu autoritate jocul, din pozitia de lider al clasamentului mondial, luata in stapanire pana la finele anilor ‘90. Inaltul si chipesul blond, poreclit “Marele Rechin Alb”, a ocupat primul loc in lume timp de 331 de saptamani, un record al momentului pe care n-avea sa-l depaseasca decat Tiger Woods.

Doi uriasi ai jocului de golf, fiecare in era lui.

In 2008, in absenta lui Tiger, Norman a fost subiectul anului, dupa evolutia exceptionala din Open-ul britanic. Parea ca totul se intoarce-n timp in acele momente.

Greg Norman s-a nascut in vara anului 1955, in Townsville, provincia australiana Queensland. A decis sa joace golf pe cand avea 15 ani, la sfatul mamei sale, Toini, finlandeza de origine, capitan al echipei feminine a clubului local de golf. La doi ani dupa primul swing, pe traseul clubului Virginia, din Brisbane, a ajuns jucator scratch, datorita talentului natural, spiritului competitiv iesit din comun si harniciei mostenite de la tatal sau, Merv, inginer de profesie si un om foarte sever.

In tinerete, Greg a cochetat cu mai multe sporturi. A jucat rugbi, crichet, a facut surf, a practicat pescuitul oceanic si scufundarile autonome. Impotriva dorintei tatalui, tanarul si entuziastul Norman s-a hotarat sa devina jucator profesionist de golf, spunandu-si ca, daca nu va acumula destui bani din turnee, isi va castiga oricand existenta ca instructor in Australia. Tutore i-a fost legendarul Charlie Earp, profesionist al Clubului Regal din Queensland, sub obladuirea caruia si-a castigat si prima leafa, echivalentul a 16 euro pe saptamana. Greg a invatat sa repare crose, iar in timpul zilei se antrena ore in sir, in poligon... Restul e deja istorie. A castigat primul turneu profesionist la Adelaide, in 1976, la 20 de ani. Au urmat alte 86 de succese mondiale.

N-au lipsit nici esecurile. Campionatul PGA 1986 a fost pentru australian unul dintre ele. Tot atunci s-a consemnat si ceea ce a ramas pana in prezent “Slem-ul lui Norman” sau “Slem-ul de sambata”. Desi a condus inaintea ultimei zile in toate cele patru turnee de Mare Slem ale anului, n-a castigat decat Open-ul britanic. A pierdut Masters-ul din anul urmator, in baraj, dupa o lovitura chip, de la 15 m, a lui Larry Mize, la a doua cupa suplimentara. In 1989, la Open-ul britanic de la Troon, dupa ce a condus in baraj, a trimis lovitura de drive in bunker, la ultima cupa. La Campionatul US PGA din 1993, a ratat putt-ul care i-ar fi adus victoria, apoi a pier­dut in barajul cu Paul Azinger. Insa cel mai dureros moment al carierei sale ramane cel de la Masters-ul american din 1996. Lider in clasament, la sase lovituri in fata urmatorului clasat, Norman a clacat in ultima zi, incheind la cinci lovituri in urma invingatorului Nick Faldo, dupa un 78. Acea duminica a ramas pana azi drept ziua celei mai brutale rasturnari de situatie din istoria turneelor de Mare Slem. Jurnalistii n-au ratat ocazia si au comparat-o cu evenimentul petrecut cu exact 84 de ani mai inainte, cand, tot pe 14 aprilie, Titanicul pierise in apele inghetate ale Atlanticului.

In 2008, Norman a iesit din nou in luminile rampei, cu ocazia Open-ului britanic de la Royal Birkdale, cand a devenit cel mai varstnic jucator care a condus dupa trei runde intr-un turneu de Mare Slem. Mai mult, s-a aflat pe primul loc, la egalitate, cand mai ramasesera sase cupe de jucat, inainte ca istoria sa se repete si Padraig Harrington sa inceapa o serie extraordinara de birdies si eagles la ultimele noua si sa-si treaca in palmares cel de-al doilea succes major.

Mai putin cunoscuta iubitorilor de golf este activitatea lui Greg in domeniul afacerilor. Pornind practic de la zero, si-a transformat propria companie intr-un mega-conglomerat care promite sa dureze mai mult decat cariera lui de jucator. In prezent, e presedinte-director executiv al Great White Shark Enterprises, o companie multinationala cu activitati in domeniul proiectarii de trasee de golf, al dezvoltarii imobiliare, al echipamentelor sportive, al distributiei vinului si carnii de vita, al organizarii de evenimente si acordarii de licente si marci, ba chiar si al distribuirii unor seminte de iarba care se adapteaza mai bine la mediul inconjurator, avand nevoie de mai putina apa si de mai putine ingrasaminte artificiale pentru a ajunge la maturitate. Australianul vinde semintele, pe care le-a botezat sugestiv GN 1, pretutindeni in lume. Printre beneficiari se numara Liga de fotbal american. Urmatoarele cinci editii ale Super Bowl-ului se vor juca pe iarba lui Greg Norman.

Daca in activitatea de jucator profesionist a avut si momente mai putin fericite, in afaceri n-a ratat niciodata. Linia sa de vestimentatie, Greg Norman Collection, cu a sa emblema distinctiva, un rechin multicolor, inregistreaza o cifra de afaceri de aproape 200 de milioane de dolari pe an. Greg Norman Estates, o afacere inceputa in urma cu opt ani, in asociere cu Foster’s Wine Estates, vinde anual pe pietele americana si japoneza peste 300 000 de lazi de vin australian. Firma Medallist Developments, o asociere intre Norman si banca australiana Macquarie, construieste in prezent peste 10 000 de resedinte de lux in apropierea traseelor de golf din Statele Unite, Mexic si Australia. Tot aici se inscriu si cele peste 20 de trasee proiectate, in jumatate din cazuri cu dezvoltarile imobiliare aferente. Pretul de pornire pentru ca Norman sa-si puna numele pe proiect a fost de 1,5 milioane de dolari. Prin urmare, dupa ce la inceputurile carierei a pretins ca e falit, omul de afaceri Greg Norman, care a implinit 53 de ani, se bucura azi de un imperiu financiar care produce an dupa an peste 350 de milioane de dolari. Impresariat in anii ‘80 de agentia IMG, Norman a devenit din ce in ce mai nemultumit de procentele care intrau in conturile companiei, 10% din castiguri si 25% din afacerile tot mai promitatoare de merchandising si din sponsorizari. “IMG nu e interesata de o dezvoltare pe termen lung – spunea atunci Norman. Incheie contracte numai pe trei sau cinci ani si intotdeauna va exista un alt jucator mai tanar si mai talentat care sa-ti ia locul. Nu vreau sa ajung sa joc golf dupa 65 de ani pentru ca asa ma obliga altii.” Tensiunile au atins punctul culminant in 1993, cand IMG a solicitat o parte din cele 44 de milioane de dolari pe care Norman le-a castigat ca investitor initial in fabricantul de crose Cobra Golf Company, o afacere pe care australianul a insistat ca o negociase singur, fara ajutorul agentiei. In acele momente, i-a fost de folos faptul ca invatase din greselile comise de inaintasii sai. Dupa ce Jack Nicklaus avusese probleme financiare la jumatatea anilor ‘80, din cauza unor nu tocmai reusite investitii imobiliare in participatiune, Norman a decis sa limiteze sumele proprii investite in astfel de afaceri. In ambele asociatii pe care le are, cu Macquarie si cu Foster’s, a negociat in asa fel incat sa nu bage niciun cent din banii sai, dar sa primeasca 30% din profit doar pentru ca i-a imprumutat afacerii numele sau si imaginea sa. Mai mult, cei de la MacGregor i-au oferit in schimbul promovarii noului driver si a celorlalte crose atat un cec in numerar, cat si actiuni ale companiei.

Greg Norman a avut o viata tumultuoasa si-n 2008, cand s-a definitivat divortul de prima sa sotie, Laura. O despartire care se pare ca l-a costat 300 de milioane de dolari. S-a casatorit apoi cu fosta lidera a clasamentului mondial de tenis, Chris Evert, cea care va intra in istoria oficiala a turneului de la Wimbledon ca doamna Chris Evert Lloyd Mills Norman. Cei doi s-au casatorit pe o insula din Caraibe, in cadrul unei fastuoase ceremonii care a costat 1,5 milioane de dolari, in prezenta unor invitati sositi din intreaga lume. 19 zile mai tarziu si fara sa se fi antrenat special, Norman se clasa al treilea in Open-ul britanic de la Birkdale, performanta care ii garanteaza prezenta la editia din aprilie viitor a Masters-ului de la Augusta. Tentatia de a incerca inca o data jacheta verde, dupa pataniile din 1987 si 1996, este mult prea mare. Australianul a declarat ca va reveni pe terenul de golf inainte de Anul Nou, pentru a pregati participarea la primul turneu de Mare Slem al sezonului. In ciuda numeroaselor invitatii, inclusiv la Campionatul US PGA, el a refuzat sa mai participe la competitii, spunand ca e obosit dupa patru turnee consecutive, in conditiile in care afacerile ii rapesc foarte mult timp.

Ca de obicei, Greg Norman a avut ultimul cuvant.

Sa vorbim mai intai de “performanta” de la Open-ul britanic. Privind inapoi, regreti ca n-ai castigat?

Sigur ca da! Doare cu adevarat. Cred ca am primit vreo 2 000 de e-mail-uri si de mesaje in saptamana care a urmat. Pe masura ce veneau si raspundeam la ele, mi-era tot mai greu sa accept ca am pierdut. In adancul sufletului, doare. Aici nu incape discutie. Esti sportiv si te afli in arena. Indiferent de varsta, cand iti creezi o astfel de ocazie, mai ales cand ai ajuns la o anumita experienta, cand stii ca oportunitatea n-a fost un dar al hazardului, simti totul la intensitate maxima. Si eu sunt o fiinta umana si imi place acest joc. Pentru mine, golful e mai important decat pentru oricare alt jucator din istoria acestui sport. Asta prin prisma faptului ca fac deja parte din istoria jocului. Va fi interesant de urmarit cum isi va aminti lumea de Open-ul britanic de la Royal Birkdale, avand in vedere ca isi aminteste in alt mod decat ar trebui s-o faca despre Masters-ul din 1996, cand am scris cateva pagini mai putin obisnuite in cartea de istorie. Revenind, am fost dezamagit ca n-am castigat. In acelasi timp, n-a fost nimic altceva, in afara faptului ca mingea nu s-a dus asa cum am vrut eu, duminica. Nu mi-au iesit putt-urile. Mingea mai degraba a sarit de pe marginea cupei in afara, decat inauntru, iar asta e diferenta dintre a castiga si a pierde.

E clar ca ai fost intr-o forma deosebita in iulie si in august, cand ai incheiat intre primii zece Open-ul britanic, Open-ul britanic de seniori si Open-ul american de seniori. Asta arata ca jocul tau s-a imbunatatit.

Asa e! Jocul meu a crescut incepand cu Open-ul britanic si cu Open-ul britanic de seniori. Am simtit o imbunatatire din ce in ce mai pronuntata in week-end-ul de la Open-ul britanic. Ce n-a prea mers la un moment dat a fost capacitatea de a executa fade si draw la mingile cu vant din spate. Dar m-am antrenat foarte mult, asa ca au inceput sa-mi intre si acele lovituri. La Open-ul britanic de seniori am jucat mai bine decat o arata scorul si sunt multumit ca pot juca bine in continuare.