Aaron Baddeley: Spre vârful ierarhiei

Înca de la vârsta de 13 ani, Aaron Baddeley, cunoscut în prezent sub apelativul Badds, a fost considerat unul dintre cele mai promitatoare talente ale golfului mondial.

Baddeley s-a nascut în New Hampshire, Statele Unite, unde tatal sau era mecanic-sef al echipei de curse a lui Mario Andretti. Familia s-a mutat la Melbourne, Australia, pe când Badds avea doi ani. Acolo a petrecut copilaria, perfectionându-si loviturile de golf. La 15 ani, a devenit cel mai tânar jucator care realiza cut-ul, din istoria Circuitului australasiatic.

Acel succes timpuriu l-a convins ca poate ajunge departe. “Era ceva cât se poate de real în visurile mele. Ma vedeam în acea pozitie. Urmaream foarte mult golf. Stiam pe dinafara cum erau îmbracati jucatorii, cum loveau, absolut totul. Îmi placea golful, pur si simplu. Îmi placea sa ma uit la turneele de Mare Slem. Le înregistram pe casete si ma uitam la ele la nesfârsit. Pot recita si acum comentariul de la victoria lui Nick Price din Open-ul britanic. M-am vazut si eu în aceeasi pozitie”, povesteste Baddeley.

A fost cel mai tânar jucator care a reprezentat Australia în Trofeul Eisenhower si a câstigat Open-ul australian la amatori în 1999. Pâna la 20 de ani, când a devenit profesionist, îsi trecuse deja în palmares un al doilea titlu consecutiv în Open-ul tarii sale, în 2000.

În 2001, Baddeley a câstigat Turneul international Greg Norman, în Australia. A încheiat pe primul loc în clasamentul câstigurilor din Circuitul Australian PGA în 2000, performanta repetata în anul urmator.
Dupa câteva sezoane în care n-a mai aratat aceeasi forma excelenta, pe fondul lipsei de încredere, australianul aflat în dificultate a fost depasit de compatriotul Adam Scott, mai vârstnic cu mai putin de un an, dar ajuns între primii zece jucatori ai lumii. Acesta ramâne unul dintre principalele obiective ale lui Baddeley.

Împreuna cu celelalte tensiuni din jocul sau, totul a contribuit la dezvoltarea unei crize emotionale. Baddeley a început sa se îndoiasca de capacitatile sale si s-a gândit chiar, în ciuda vârstei, la retragere si la reorientarea profesionala. Din fericire, datorita tatalui sau si unor jucatori, printre care si Greg Norman, s-a razgândit. “Am simtit ca trebuia sa renunt. I-am spus tatalui meu ca ma las de golf, fiindca e prea dificil. Si pentru ca aveam îndoieli în privinta jocului meu. Tata mi-a spus ca e bine, daca asta-mi doresc.

Daca vrei sa te lasi, e decizia ta. Am vorbit cu tata si cu Greg si amândoi au spus: Daca asta-ti doresti, foarte bine, însa mai gândeste-te ce e în sufletul tau, ce vrei sa faci în viata si care-ti sunt visurile. Am început sa scriu despre asta si despre faptul ca doream sa joc golf. Era clar ca asta-mi doream sa fac. Asta se afla în adâncul sufletului meu si nu frustrarile sau supararile provocate de ratari”.

Dupa ce a înteles si mai bine ce-si doreste, succesele au revenit. “Privesc acum la acea perioada ca la una care a fost probabil cea mai importanta din viata mea. Au fost trei sau patru ani în care am avut de luptat cu îndoielile. Asta pentru ca, daca n-as fi trecut prin asta, daca nu m-as fi framântat atât de mult, daca ar fi trebuit sa lupt mai putin, totul ar fi fost altfel. Dar pentru cât m-am framântat, aceea a fost cea mai importanta parte a vietii mele. Am ajuns la o alta întelegere a relatiei mele cu Dumnezeu, iar acesta este lucrul cel mai important în viata mea. Am învatat mai bine cine sunt, ce-mi doresc, vointa mea a crescut, totul s-a dezvoltat si am devenit mai puternic. Ma simt mult mai întelept acum, datorita acelei perioade si a greselilor pe care le-am comis. Acum privesc în urma si-mi spun ca daca n-as fi trecut prin toate acele întâmplari nu m-as fi aflat unde sunt astazi. Ceea ce s-a întâmplat atunci mi-a dat forta de a continua”.

În 2002, Baddeley a jucat în Liga a doua a golfului american, în Circuitul Nationwide din Statele Unite si s-a clasat al zecelea în clasamentul câstigurilor, obtinând dreptul de a evolua în Circuitul PGA 2003. A încheiat al doilea în Circuitul PGA 2003 la Open-ul Sony din Hawaii si în 2004 la Clasicul Chrysler din Tucson. Era un semnal pe care-l dadea celor care urmareau golful mondial, în sensul ca avea sa-si câstige locul în cel mai lucrativ dintre circuite.

A avut însa probleme în ceea ce priveste constanta, si, dupa un sezon de debut excelent în circuitul principal din Statele Unite, când a fost al 73-lea în clasamentul câstigurilor, abia daca a reusit sa-si pastreze dreptul de joc în 2004, când a fost al 124-lea. În 2005 a revenit în ierarhia banilor, încheind anul pe 78, iar în 2006 a câstigat primul sau turneu din Circuitul PGA - Verizon Heritage.
Prietenia lui Baddeley cu Greg Norman l-a ajutat pe tânarul jucator australian sa fie prezentat legendarului Jack Nicklaus, câstigator în 18 turnee de Mare Slem si caruia Tiger Woods doreste sa-i rapeasca statutul de cel mai de succes jucator din toate timpurile. Nicklaus a declarat ca este impresionat de australian, pentru ca nu se teme sa puna întrebari, cum îsi aminteste cu mândrie Baddeley. “Am discutat cu Jack despre întreaga lui cariera.

Toata lumea vorbea despre cât de puternic era în plan mental când se afla pe terenul de joc. E unul dintre motivele pentru care a câstigat toate acele turnee si competitii majore. Gândea sanatos si era capabil sa-si pastreze concentrarea. Am încercat sa discut cu el în legatura cu modul în care se pregatea înaintea unui turneu de Mare Slem, în legatura cu felul în care juca pe traseu, si altele de genul acesta. A fost un tip minunat. Am ramas uimit când mi-a spus: Întreaba-ma mai multe! Lucruri de baza, cum ar fi mergi si încearca, si daca vrei sa mai discutam despre ceva, da-mi un telefon si-ti voi raspunde fara probleme. A fost nemaipomenit! Este un adevarat erou pentru mine”.

Odata recapatat entuziasmul si cu bagajul de cunostinte mult marit, Baddeley a câstigat cel de-al doilea sau turneu din Circuitul PGA, la începutul lui 2007, si a intrat între primii 50 de jucatori ai lumii. Pâna în septembrie anul trecut, ajunsese în Top 20. Este unul dintre jucatorii aflati în plina ascensiune, deoarece de atunci australianul a devenit unul dintre cei mai în forma tineri jucatori din Circuitul US PGA.

Era lider dupa ziua a treia a Open-ului american de la Oakmont Country Club, în iunie 2007, cu 212, 2 peste par. Aflat în situatia dificila de a juca în ultimul flight împreuna cu Tiger Woods si fara sa pretexteze caldura sau presiunea jocului alaturi de liderul clasamentului mondial, pentru esecul care a urmat,
Baddeley pune punctul pe i: “Peste simpla prezenta a lui Tiger, ar mai fi un aspect al jocului împreuna cu el.

Ma refer aici la spectatori, la miscarea maselor, la uriasul numar de jurnalisti si fotoreporteri, la riscul potential de distragere a atentiei care pândeste pretutindeni. Când joci alaturi de Tiger, spectatorii sunt atât de multi, încât nu vezi pe nimeni miscându-se separat, ci vezi doar un val urias de oameni. E dificil si când sunt patru sau cinci oameni, pentru ca vezi imediat când unul dintre ei misca bratul. Când ai de-a face cu 4-5.000, o mare de oameni, presiunea devine foarte greu de îndurat”.

Baddley si-a început ultima runda de pe una dintre cele mai mari scene ale golfului, trimitând mingea cu drive-ul de deschidere direct între copaci. Lucrurile s-au complicat si a încheiat ziua la 80 si turneul pe locul 13, la egalitate. Dorinta arzatoare de a realiza un scor mai bun la proxima ocazie când îl va înfrunta pe Nr. 1 mondial în conditii similare l-a facut sa înteleaga faptul ca jocul de golf înseamna sa te înfrunti pe teren cu cei mai buni.

“E clar ca Tiger este un adversar puternic, caruia îi place competitia. Când am vazut cu cine voi juca în flight, am fost multumit, întrucât este cel mai bun jucator din lume, si-mi place sa joc împreuna cu cei mai valorosi adversari. Asa am facut întotdeauna. Când eram mai tânar, îmi amintesc ca l-am rugat pe Greg Norman sa-mi acorde un tur de antrenament. Tin minte ca l-am rugat si pe David Duval sa ma antrenez cu el, fiindca acestia erau cei mai buni jucatori din lume. Îmi place sa joc cu cei din top. Aceasta atitudine, plus experienta pe care o voi acumula, ma vor ajuta data viitoare”.

Este ceea ce s-a întâmplat, iar rezultatele au fost mult mai bune, la Campionatul BMW din septembrie, când a luptat cu Woods pâna la ultimele noua cupe, dupa care s-a recunoscut învins. Hotarârea cu care a jucat atunci a confirmat renumele de care se bucura, de jucatorul cu cel mai rapid progres în golful mondial.

Ultimele 12 luni l-au facut pe australian sa creasca enorm. A încheiat sezonul 2007 excelent. Baddeley a câstigat primul sau turneu pe pamânt australian din 2001 încoace, dupa ce l-a învins pe suedezul Daniel Chopra, la cea de-a patra cupa din baraj, în Masters-ul australian. Baddeley spune ca a fost inspirat de fostul Nr. 1 mondial Greg Norman, în tentativa câstigarii pentru prima oara în cariera a Masters-ului australian, pe traseul Huntingdale. Este prestigioasa competitie pe care Norman a câstigat-o în sase rânduri, în perioada 1981-1990.

Baddeley, actualmente pe locul 18 în lume, a spus ca s-a simtit onorat ca si-a alaturat numele de cel al lui Norman, pe lista învingatorilor. “Greg a câstigat sase din primele sale 12 Masters-uri. Asta, plus faptul ca sunt membru al clubului de-aici, de la Huntingdale, si ca am jucat ca junior în echipa lor, a facut ca jacheta aurie sa fie o recompensa deosebita pentru mine”.
A încheiat anul trecut între primii zece, pe atât de dificilul traseu al Clubului de Golf Australia, în Open-ul câstigat de Craig Parry.

La o analiza atenta, jocul lui Baddeley este bun la toate capitolele, însa putting-ul se detaseaza undeva în frunte. Se spune ca a copia este cea mai sincera lauda. Aaron Baddeley ar trebui sa fie fericit ca Stuart Appleby, compatriotul cu zece ani mai vârstnic decât el, încearca sa-i copieze celebra metoda “noua secunde”.

Impresionat, Appleby adauga: “Temperamentul lui Aaron este unul agresiv. Ia deciziile repede si are un ritm intens când executa swing-ul. Personalitatea i se reflecta în modul în care executa putting-ul. Odata plasat putter-ul în spatele mingii, mai priveste o data trasa si a lovit. Executa totul în patru masuri, din momentul în care a pus putter-ul în spatele mingii si pâna când loveste.

Asa face de fiecare data. Din când în când, Aaron rateaza câte un putt scurt, lovind prea puternic, însa fiecare putt este executat cu optimism si mingea tine trasa foarte bine. Procedeul sau rapid si fara înflorituri nu-i lasa timp sa se îndoiasca, ci doar sa gândeasca, sa loveasca putt-ul ferm si pe trasa aleasa. Este unul dintre cei mai valorosi jucatori din circuit, la capitolul putting, si respecta întocmai o mai veche zicala a lui Lee Trevino: Daca e sa le ratezi, rateaza-le repede”.

Baddeley e de acord: “Cheia putting-ului meu este sa fac în asa fel încât totul sa devina cât mai simplu. Verific de fiecare data ca mingea sa se afle în pozitia corecta si ca placheta sa loveasca drept. E tot ce ma intereseaza atunci când execut putting-ul. Privesc si reactionez. Daca va uitati la mine pe green, veti vedea ca stau foarte putin deasupra mingii”.

Dupa trecerea la profesionism, Baddeley a facut câteva declaratii prea optimiste, pline de orgoliu: “Pot câstiga Masters-ul american la prima participare” sau “Pot ajunge cel mai bun jucator din lume”. Imediat si-a dat seama ca declaratiile de acest fel îi pot distrage atentia de la joc si pot pune prea multa presiune pe el. Acum, le ia ca pe niste lucruri inerente dezvoltarii sale ca jucator. “Privind înapoi, îmi dau seama ca eram destul de naiv. Eram tânar. Însa nu faceam decât sa spun ceea ce credeam. De când ma stiu, am fost un tip onest. De fiecare data am spus ce cred. Le-am spus jurnalistilor ce-mi doresc, care sunt obiectivele. Nu mi-a fost rusine sa le împartasesc.

De fiecare data când cineva vine si spune asa ceva, este criticat pentru lipsa de modestie. Pe mine, unul, nu ma deranjeaza câtusi de putin sa fiu onest. Nu voi spune acum ca raspund acelor critici, pentru ca nu joc golf ca sa demonstrez ceva cuiva. Joc golf pentru ca-mi place sa joc. Simt însa ca jocul meu este cu totul altul acum. Simt ca am devenit un cu totul alt jucator, fata de cel de-atunci. Este diferenta dintre noapte si zi. Asa am ajuns cel de azi”.

Este evident ca acum, trecut binisor de 20 de ani, marea speranta a golfului australian si-a domolit entuziasmul de la început când da declaratii presei. Lumea asteapta în continuare urmatoarea victorie, însa, per ansamblu, 2007 a fost un an de vis, unul în care a încheiat al saselea în play-off-ul Cupei FedEx, al zecelea în clasamentul câstigurilor din Statele Unite si al 18-lea în lume.

În 2008, Baddeley va juca 22 de turnee si spune ca noul sau swing, redesenat de antrenorii Mike Bennett si Andy Plummer, da rezultate din ce în ce mai bune.
Unul dintre numeroasele obiective pe care mi l-a împartasit a fost ca-si doreste rezultate mai bune în turneele de Mare Slem, îndeosebi în Open-ul britanic, unde, în cele patru participari de pâna în prezent, Aaron n-a realizat niciodata cut-ul.
Pe traseele din Regatul Unit, unde vântul îsi face de cap, jocul lui a esuat de fiecare data, mai ales anul trecut, la Carnoustie, când rundele încheiate cu 78 si 73 l-au facut sa paraseasca turneul înainte de weekend.

Situatia este pe punctul de a se schimba, daca tinem cont de parerea unuia care stie ce trebuie facut pentru a intra în posesia celebrei Carafe de Vin.
Baddeley l-a convins de valoarea sa pe Peter Thomson, jucatorul care, prin cele cinci victorii în Open-ul britanic, este cel mai titrat reprezentant al tarii gazda si un specialist în turneele britanice.
Dupa spusele lui Thomson, victoria lui Baddeley din Masters-ul australian de la Huntingdale ar putea fi doar vârful aisbergului, deoarece jocul si personalitatea sa sunt pe punctul de a exploda.

Thomson este de parere ca Baddeley a devenit suficient de matur pentru a se numara de fiecare data printre jucatorii care ataca victoria în turneele majore si a-l detrona din postura de cel mai valoros jucator al Australiei pe Adam Scott. “Nu exista nicio îndoiala ca talentul si stralucirea au existat mereu în jocul sau - a spus Thomson. Presupun ca a avut nevoie de o perioada mai îndelungata pentru a se maturiza, ceea ce ar putea fi un aspect pozitiv, în cele din urma. Consider ca acum s-a maturizat. Nu m-ar mira niciun rezultat spectaculos. Nu m-ar mira daca as afla ca a câstigat Open-ul britanic”.

Trecut de primele stagii de dezvoltare si ajuns la 27 de ani, Baddeley stie ca viata nu se rezuma la sport. În ceea ce priveste cariera de jucator, îsi doreste sa câstige turnee si recunoaste ca într-o buna zi o sa vina si primul succes într-o competitie de Mare Slem. În viata, credinta este cea care îl calauzeste. “Rezultatele mele nu dicteaza asupra celui care sunt”, spune Baddeley.

În ultima zi a Clasicului Heritage, pe tarmul superb din Carolina de Sud, Aaron Baddeley a început ziua în cel mai frumos loc pe care si-l putea imagina, în apropiere de farul din Harbour Town, la ultima cupa, vorbind despre credinta sa crestina unui grup compus din jucatorii si spectatorii care se întâlnesc în mod regulat în circuit pentru a se ruga.

Câteva ore mai târziu, în aceeasi duminica, la aceeasi cupa, a vorbit despre aceeasi credinta, repetând o parte a unui verset din Noul Testament, în momentul în care se pregatea sa execute putt-ul victorios pentru par, de la doi metri, din ultima runda a Clasicului Heritage. “De fiecare data folosesc acelasi verset. Este din A doua epistola catre Timotei, 1:7, si suna asa: Caci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frica, ci de putere, de dragoste si de chibzuinta. De fiecare data, îmi spun în minte acest verset. Mi-am zis atunci: Este pentru tine, Iisuse, si am trimis în cupa”.
Aaron Baddeley îsi doreste sa profite de pe urma carierei de jucator de golf pentru a propovadui cuvântul Domnului în întreaga lume si pentru a duce credinta si bunavointa pretutindeni, o misiune care s-ar putea sa fie ceva mai dificila decât ultima zi a unui turneu de Mare Slem.