Country Club Baneasa Primul teren de 18 cupe din România

În 1923, un om de afaceri american, colonelul Grabell, i-a solicitat primarului de atunci al Bucurestiului, Dem. I. Dobrescu, acelasi care declara, plin de mândrie, „am scos un oras nou dintr-un noroi stravechi”, un teren pentru practicarea jocului de golf. Exista atunci în partea de nord a orasului, unde se afla acum Parcul Herastrau, un teren mlastinos, aparut prin defrisarea unei portiuni din fostul Codru al Vlasiei. Pe aici curgea râul Colentina, cu malurile pline de papura si stufaris. Terenul unde se construisera case din chirpici si care devenise un maidan de aruncat gunoaiele fusese înainte proprietatea unei presupuse contese, care-l abandonase. Primarul a acceptat cererea si i-a acordat întreprinzatorului o suprafata de 41 de hectare. Cu doua conditii: sa se faca o curatenie generala si sa se planteze 22.000 de copaci.

Ca fapt divers, peste câtiva ani, în 1933, toti banii pe care col. Grabell i-a investit aici i-au fost restituiti de catre club, la initiativa Casei Regale. Americanul a ramas surprins, deoarece nicaieri în lume unde mai construise terenuri de golf nu primise banii înapoi.
Operatiunea a durat câtiva ani, si în 1925 era gata primul teren de golf din România. Avea noua gauri, fairway-uri de iarba naturala, iar green-urile si gaurile se gaseau pe nisip. Asa a luat fiinta Country Club, numit astfel deoarece zona respectiva era una extravilana. Presedinte fondator a fost Printul Nicolae. Prima lovitura pe terenul de golf a fost data de Regele Ferdinand I Întregitorul, iar din partea doamnelor de Regina Maria. Dintre presedintii de onoare ai Country Club îi amintim pe Regele Carol al II-lea, pe Regele Mihai I, iar ca membri marcanti pe Printul Ghica, Printul Stirbei, precum si familiile marilor boieri Cantacuzino si Brâncoveanu sau oameni de stat, ca Virgil Madgearu sau Nicolae Titulescu. Presedinte executiv era miliardarul Dumitru Crissoveloni.

Din 1928, Printul Puiu Ghica aduce din Franta un profesor de golf, pe Jean Baptiste Lammaison. Dupa plecarea acestuia, în 1932, locul este ocupat de profesorul englez J.T. Becker. Din acest moment începe amenajarea terenului de golf. Împreuna cu asistentul sau, Paul Tomita, Becker realizeaza înca noua trasee de golf, care acum formau un teren standard, de 18 gauri. Toate green-urile erau amenajate pe iarba.

Noul teren a fost inaugurat în 1937 . Traseul începea din actualul spatiu al terenului, cu primele trei cupe, apoi se traversa lacul pe o punte de legatura sau cu barca, urmau 12 gauri, pentru ca ultimele trei sa se desfasoare în zona de plecare, în fata cladirii clubului. Parcursul se întindea pe distanta a 5.438 de metri (5.990 de iarzi), cu par la 69. Existau cinci cupe par 3, 11 par 4 si doua cupe par 5, iar jucatorii traversau actualul Lac Herastrau pe un podet din lemn, pentru a ajunge la cele 12 cupe de dincolo de luciul de apa.
Anii 1932-1938 reprezinta perioada de glorie a Country Club, organizatia ajungând sa aiba în rândurile sale aproape 500 de membri.

Dupa începerea razboiului, clubul ramâne cu putini membri. Multi au plecat în strainatate ori s-au retras la tara, activitatea fiind tot mai sporadica. În 1945, primarul Capitalei, gen. Dombrovschi, s-a opus intentiei viceprimarului Doncea de a lua terenul ce continea cele 12 cupe de peste lac si de a-l transforma în parc public. În cele din urma, intentia a devenit realitate, dupa interventia ministrului de externe, Ana Pauker.
Datorita Regelui Mihai si prim-ministrului Petru Groza, Paul Tomita, devenit între timp profesor cu diploma de la St. Andrews si administrator al Cercului de Sporturi Baneasa, a reusit, dupa razboi, sa împiedice închiderea acestuia si sa-l transforme în Club Diplomatic, cu regim juridic extrateritorial - un fel de teritoriu consular, datorita prezentei zilnice a ambasadorilor.

Primul presedinte al Clubului Diplomatic a fost ales în mod strategic, de catre profesorul Tomita si Consiliul de Administratie, în persoana ambasadorului URSS la Bucuresti, Episev, si, cel putin pentru moment, s-au redus presiunile din partea Ministerului de Externe.
O a doua perioada de posibil faliment a fost în anii '60. Ajutorul a venit din partea ambasadorului Statelor Unite, Bill Crawford, care a primit acceptul Washington-ului de a sprijini clubul, si din partea unui director de la Externe, fost elev al profesorului Tomita. Atunci a fost deschis primul „shop” la club, în scopul obtinerii de venituri suplimentare. Ame­­ri­­canii au donat marfuri în valoare de 150.000 de dolari. Bugetul clubului era suplimentat prin organizarea de baluri cu tombola.

Dupa pensionarea profesorului Tomita, la jumatatea anilor '70, si dupa retragerea acestuia la Pianu, activitatea clubului s-a degradat constant. Diplomatii au început sa dispara treptat sau sa fie numiti doar de forma în conducerea clubului, iar terenul s-a redus la sase cupe.
Revolutia din 1989 i-a provocat alte dezastre clubului. Invadat de comercianti, a fost nevoie de interventia reprezentantilor Ministerului de Externe si ai Apararii, pentru a elibera zona. Noul director, Emil Manoiu, cu ajutorul profesorului Lazar Costescu, a reamenajat sase trasee, amplasate aproximativ pe locurile initiale. Stradaniile directorului Manoiu, care are rigoarea unui fost diplomat, si ale echipei conduse de inimosul greenkeeper si antrenor George Luta, care a schimbat locatia unor green-uri precum si lungimea unor trasee, au creat o importanta îmbunatatire a locului, obtinându-se un teren de golf mic, dar plin de farmec. Este o adevarata placere sa parcurgi cele sase cupe, înconjurate de copaci seculari, mângâiat de briza Lacului Herastrau si însotit de joaca veveritelor.