Rose d'Englitera

Finalul de sezon al Circuitului European l-a scos în luminile rampei pe Justin Rose. Victoria realizata de englez în sudul Spaniei l-a facut sa încheie anul pe locul întâi în clasamentul câstigurilor. Revenirea în Europa, dupa cei trei ani jucati în mare parte peste Atlantic, a fost de bun augur.

La cinci ani, Justin Rose s-a mutat împreuna cu familia în Marea Britanie. Este casatorit cu Kate Phillips, fosta gimnasta de performanta, componenta a lotului national britanic. Împreuna au doua resedinte, o vila în Lake Nona, Florida, si un apartament de lux pe malul Tamisei, în suburbia londoneza Putney.

Justin Rose s-a remarcat prima data la Open-ul britanic din 1998, când, la doar 17 ani si înca amator, a încheiat al patrulea. Debutul în Circuitul European n-a fost unul simplu, englezul ratând cut-ul în primele 21 de turnee jucate. Prima victorie de dupa trecerea la profesionism a fost aceea din Campionatul Dunhill, în Africa de Sud natala, urmata de alte patru succese, în acelasi an 2002. Victoria din Masters-ul Volvo 2007 l-a facut sa urce pe locul al saptelea în ierarhia mondiala, devenind cel mai bine clasat jucator britanic al momentului.

Justin Rose a fost, fara doar si poate, marele performer al sezonului 2007 în Circuitul European. Englezul a încheiat pe locul întâi în clasamentul câstigurilor, învingând dupa o lupta pasionanta, care s-a prelungit pâna la ultimele cupe ale turneului de final. Desi a jucat mai mult de cealalta parte a Atlanticului, Rose s-a impus în Masters-ul Volvo si

i-a devansat la final în ierarhia banilor pe Ernie Els, sud-africanul care a preferat sa nu participe în
Andaluzia, si pe fostul detinator al Trofeului Harry Vardon, irlandezul Padraig Harrington.
Sezonul a început devreme, înca din luna noiembrie a lui 2007, când au fost consemnate primele victorii din cariera realizate de sud-coreeanul Yang Yong Eun (în Turneul Campionilor HSBC din China) si de spa­ni­olul Jose Manuel Lara (în Open-ul Hong Kong UBS). Au fost, de altfel, nu mai putin de 17 victorii în premiera consemnate în dreptul jucatorilor angrenati în Circuitul European, în cele 52 de turnee ale sezonului 2007.

Justin Rose a iesit la rampa o data cu victoria în Masters-ul Australiei MasterCard, acela fiind pentru britanic cel de-al treilea succes din Circuitul European. La aproape un an dupa acea victorie de la Antipozi, jucatorul originar din Johannesburg venea pe traseul clubului Valderrama din Sotogrande din postura favoritului la victoria în clasamentul câstigu­rilor. Avea nevoie de clasare în fata lui Harrington, pentru a încheia pe locul întâi la general.
Tânarul în vârsta de 27 de ani a început ultima zi la patru lovituri în fata adversarilor. S-a detasat la 5 sub par, înaintea ultimelor noua cupe, dupa care a urmat o cadere dramatica. Un dublu bogey suferit la cupa a 11-a a fost doar începutul unei serii de patru lovituri pierdute în decurs de cinci cupe.

“Victoria a venit ca o mare usurare. N-a fost deloc simplu - a declarat Rose la final, dupa ce i-a învins la cupa a doua din baraj pe compatriotul Simon Dyson si pe danezul Soren Kjeldsen. A fost îngrozitor! Am comis câteva erori de concentrare. Mi-am spus ca trebuie sa ies din acea stare mentala. La a 16-a, situatia parea si mai grava, pentru ca eram la aproape 20 de metri de steag. Am executat doua putt-uri si aici a fost cheia. Am ramas astfel în lupta. Puteam pierde totul: atât victoria la general, cât si turneul. Am intrat în baraj, decis sa câstig competitia. Constanta a fost aceea care m-a ajutat sa închei pe primul loc în clasamentul câstigurilor. Ma refer aici la victoria din urma cu un an si la cele trei clasari pe locul doi, de anul acesta. Nu-mi stabilisem acest obiectiv la începutul sezonului, însa dupa ce am încheiat al doilea în Turneul Bridgestone mi-am dat seama ca am o sansa, iar succesul de la general a venit ca cireasa pe tort”.

Germanul Martin Kaymer a fost declarat cel mai va­-lo­ros debutant al anului, desi începutul n-a fost deloc usor, cu cinci cut-uri ratate în primele turnee jucate în elita golfului european. La final, constanta excelenta din etapele europene si clasarea pe locul 41 în ierarhia câstigurilor i-au adus Trofeul Sir Henry Cotton, cuvenit celui mai bun debutant.