Norocul Irlandezului

Tatal lui Padraig, Paddy Harrington, a fost ofiter de politie si a jucat fotbal gaelic la echipa Cork. Sotia, Caroline, a dat nastere primului copil, Patrick, în 2003, iar celui de-al doilea, Ciarán, în noiembrie trecut.
Prima victorie din Circuitul European - Open-ul Spaniei - a venit pentru Harrington relativ rapid, în anul imediat urmator trecerii la profesionism. Anterior reusitei din Open-ul britanic, cele mai importante succese din cariera erau reprezentate de câstigarea Masters-ului Volvo în 2001 si a trofeului Harry Vardon, decernat învingatorului din ierarhia câstigurilor, în 2006.
2005 a fost un an excelent, de cealalta parte a Atlan­ticului, unde a câstigat Clasicele Honda si Barclays.
În luna premergatoare victoriei de la Carnoustie, Padraig a devenit primul irlandez care triumfa în Open-ul tarii sale în ultimul sfert de secol.

Istoria îl va consemna pe Padraig Harrington drept câstigatorul celei de-a 136-a editii a Open-ului britanic. Pasionatul de golf va ramâne însa cu amintirea unui exceptional Sergio Garcia. Spaniolul s-a aflat mereu în frunte, pâna la ultima cupa, când a fost egalat de irlandez, si cei doi au trecut la disputarea unui baraj la patru cupe. A învins Harrington, care a încheiat parcursurile în 15 lovituri, cu una mai putin decât adversarul sau.
În acel moment, toata lumea s-a gândit la patania sarmanului Jean van de Velde, francezul caruia îi era suficient un dublu bogey, la ultima cupa, pentru a câstiga editia din 1999, desfasurata pe acelasi traseu carnivor, rebotezat sugestiv “Carnastie”. A suferit un triplu bogey si a fost nevoit sa joace un baraj în trei, cu Paul Lawrie si americanul Justin Leonard. Van de Velde a pierdut în fata scotianului.
Acela a ramas, de altfel, vreme de opt ani, ultimul succes al unui reprezentant al Europei într-un turneu de Mare Slem. Dupa opt ani în care americanii si-au tras partea leului (pardon, a tigrului), un jucator de pe batrânul continent intra din nou în posesia unuia dintre cele mai râvnite trofee: Carafa de Vin.
Renumit pentru obstinatia cu care încheia pe locul doi (are în palmares nu mai putin de 30 de astfel de clasari în turnee), Padraig a dat lovitura de gratie atunci când a contat mai mult. Nu degeaba se vorbeste despre proverbialul noroc al irlandezului.
“Daca as fi pierdut si acum, as fi trecut foarte greu peste înfrângere - a spus Harrington. Mi-am pastrat însa optimismul, iar în play-off mi-am vazut de joc, lovitura cu lovitura. Daca as fi pierdut, nu stiu cum as fi abordat urmatorul turneu”.