Lee Trevino

Cu un chip ce tradeaza originile-i mexicane, simpaticul texan, ajuns astazi la 71 de ani, continua sa farmece. Anii trec, dar Lee Trevino ramane la fel de popular in Senior PGA. Mai ales ca la poante nu-l intrece nimeni. Vorbele lui pline de talc ascund acum si o umbra de nostalgie. “Cand ma duc si joc, va pot spune cate pasari am vazut, nu si cate green-uri am ratat”. Bine, dar cine il cunoaste cu adevarat pe acest batranel hazliu, pe acest purtator de sombrero care scoate limba la minge, pe acest clovn, pe acest mare talent al golfului!?

S-a nascut intr-o familie saraca si nu si-a cunoscut niciodata tatal, Joseph. L-a crescut mama, Juanita, ajutata de bunic, Joe, care strangea bani din meseria de gropar. In casa n-aveau electricitate si nici macar apa curenta, dar imediata vecinatate a fairway-ului de la Glen Lakes Country Club avea sa-i marcheze destinul micutului Lee. La scoala mergea ocazional, pentru ca nu avea timp, din moment ce, inca de la 5 ani, a inceput sa lucreze pe plantatiile de bumbac. De mic, fascinatia campurilor de iarba tunse la perfectie, a green-urilor fara cusur si a echipamentelor jucatorilor, pe care ii vedea zi de zi, a prins viata, dupa ce unchiul lui i-a daruit cateva mingi. Asa a inceput: furisandu-se pentru a se antrena prin cluburile din apropiere si apoi trecand pe post de caddy si lustragiu. Iar noaptea, dupa program, lovea si cate 300 de mingi. Veniturile si le completa provocand pe fairway jucatori cu care paria ca-i poate invinge folosind drept crosa fie o lopata, fie o sticla de bauturi racoritoare. Descurcaret baiat, ca si atunci cand a mintit in legatura cu varsta lui reala si a reusit sa se inroleze in marina americana, la numai 17 ani.