Corina Ungureanu

“Am secretul meu. Ca si pe barna”

Nu degeaba se spune ca de la ura la iubire nu e decat un pas. Corina Ungureanu, fosta dubla campioana mondiala la gimnastica artistica, prinsese o repulsie fata de tot ce inseamna golf, tot vazandu-l pe prietenul ei englez, Jonathan, plecand sa joace, duminica de duminica, pe terenul din Isle of Man. Intr-atat s-a ferit sa descopere crosele si mingea, ca a sfarsit prin a se indragosti iremediabil de ele. De vara trecuta, de cand a pus pentru prima oara piciorul pe fairwayul de la Breaza, isi cultiva pasiunea la modul cel mai serios. Cat a fost iarna si n-a jucat, a visat ca se afla pe traseu. La propriu.

Cum ai luat primul contact cu golful?

Cat am stat in Anglia, in Isle of Man, cu iubitul meu, Jonathan, m-am ferit cat am putut. El joaca de multi ani, si, cand era ziua noastra libera, de la opt la doua, era acolo, pe teren. Asa am urat chestia asta! Am venit acasa, am terminat cu gimnastica si cu alte activitati, si ce mi-a venit mie? Ia sa merg eu pana la Breaza, sa vad ce e peacolo! Si m-am dus, am cunoscut, am vazut si-am zis: Hai sa vad ce-am urat eu atat! Ma si gandeam ca sigur nu voi avea rabdare. Si uite, am luat cinci lectii in prima faza, nu ditamai pachetul, vara trecuta, la inceputul lui iulie.

Si nu te-ai oprit aici...

La inceputul lui septembrie, am avut primul turneu, daca poti sa-ti imaginezi. Iar terenul asta de la Breaza e extraordinar de greu. Pe urma am fost la Nationale, pentru experienta. Nu-mi planuisem sa fac cine stie ce rezultat, dar am luat locul 2 la Breaza. Si cand ma gandesc ca dupa prima zi renuntasem... Era foarte frig, am avut niste emotii cum nu mi s-a intamplat in toata cariera mea de gimnasta. Pe urma, am prins putin curaj. Am invatat din mers si sunt innebunita. Veneam la Zurbaua zi de zi. Doua saptamani. Si sunt tipicara. Si stiu ca faceam tot timpul aceleasi greseli. Ma bucur ca a venit pauza asta, ca poate le mai uit. Si, cadou de ziua mea, anul trecut, de la iubitul meu englez asta am primit: ditamai setul de echipament! Mi-a adus vreo 30 de mingi si nu mai am niciuna. Le-am pierdut. Le-am luat si pe ale lui si le-am pierdut si pe acelea. S-a bucurat foarte mult ca joc, pentru ca putem face asta impreuna. Mi-a zis: Acum ai inteles de ce plecam eu in fiecare duminica dimineata? asta era un motiv de cearta la noi! Da’ ce, nu poti sa ramai cu mine? Da’ ce, asta e sport? Si se mai si vaita ca-l doare spatele...