Lordul Byron

In America anilor ‘30, daca erai caddy proaspat angajat, colegii te socoteau un intrus, de teama ca, intr-o zi, ii vei lasa fara loc de munca. Iar clubul iti interzicea categoric sa joci golf. Asa ca, la Glen Garden Country Club, micul Byron se antrena de multe ori noaptea, asezand o batista alba deasupra cupei, pentru a o vedea de la distanta, in intuneric. A dat de greu, insa nimic nu se putea compara cu suferintele lui anterioare. La 11 ani, de pe urma febrei tifoide, ajunsese piele si os, la granita dintre viata si moarte, fara a putea avea vreodata copii.

Un an mai tarziu, a urmat traditia familiei si a fost convertit la baptisti, motiv pentru multi de a lega, mai tarziu, reputatia pe care avea sa si-o castige de convingerile lui religioase. De la comportamentul impecabil i se trage porecla de “Lordul Byron”, dupa poetul englez cu acelasi nume, precum si cea mai inspirata paralela intre omul si jucatorul de golf Byron Nelson Jr., trasata de colegul sau de generatie si compatriot, Kenneth Venturi: “Intotdeauna poti pune in discutie cine a fost cu adevarat cel mai mare jucator din toate timpurile, dar un lucru e sigur: Byron a fost cel mai stilat gentleman pe care golful l-a cunoscut vreodata”.

Acel Byron Nelson fericit pentru victoria din 1936, de la Metropolitan Open, pentru cei 500 de dolari care ii umplusera buzunarul, isi descoperise o menire, isi construise un imbold. A fost rampa de lansare pentru tanarul care ramasese aproape fara o letcaie in ultima zi a turneului, cand nu si-a putut permite un pranz la cantina clubului si s-a asezat pe iarba, multumindu-se cu un hot dog si o cola.

Spre deosebire de nu mai putin celebrii Ben Hogan si Sam Snead, nascuti tot in 1912, Byron Nelson n-a fost prins in ghearele celui de-al doilea razboi mondial. N-a plecat pe front, fiindca i se descoperise o anomalie a sangelui, care, in cazul lui, se coagula de patru ori mai lent decat in mod normal. A stat acasa si nu s-a dezlipit de crosa si de minge, pentru ca in 1945 sa se produca marea explozie. Nelson a inregistrat cel mai valoros sezon din toate timpurile in golful masculin, castigand 18 turnee, dintre care 11 consecutiv, recorduri care stau in picioare si astazi si care l-au determinat pe Tiger Woods sa se refere la acel an ca la “unul dintre cei mai fascinanti din istoria sportului”.

De retras, s-a retras in glorie, numai un an mai tarziu. Si, desi timpurile nu l-au lasat sa stranga o avere din golf, a reusit pana la urma sa-si urmeze visul din copilarie, acela de a deveni fermier. “Banii castigati se duceau pe un tractor, pe o vaca”, ii placea “Lordului” sa-si aminteasca despre perioada in care si-a deschis propria ferma, la Roanoke (Texas), numind-o, cat se poate de sugestiv, “Fairway”. Mai apoi profesor si comentator de golf, Byron Nelson a imbatranit frumos si a trait pana la 94 de ani. In urma lui raman recorduri pe care, probabil, niciun jucator nu le va atinge vreodata, dar, mai presus, ramane povestea celui inaintea caruia puteai spune, fara teama de a gresi: “Jos palaria!”.