Ana Maria Coman

R.A.M.: Eşti vicecampioană naţională la golf în acest an. Cum priveşti victoria, cu entuziasmul reuşitei sau cu regretul că n-a fost primul loc?
A.M.C.: Faptul că am reuşit să mă ridic la înălţime şi anul acesta, în cadrul Campionatului Naţional, m-a făcut să mă simt mândră şi onorată, în acelaşi timp. Bineînţeles că a existat presiunea apărării titlului de campioană naţională de anul trecut, dar cred că am reuşit să demonstrez că sunt o jucătoare de temut. Întotdeauna încerc să privesc înfrângerea ca pe ceva din care ai de învăţat mult mai multe decât dintr-o victorie, iar faptul că n-am reuşit să fiu cea mai bună la acest campionat m-a ambiţionat să muncesc şi mai mult.
Ce alte jucătoare de golf din România sunt de temut într-o astfel de competiţie?
Multe dintre jucătoarele de golf din România îmi sunt prietene şi de multe ori ne întâlnim în turnee sau partide amicale. Majoritatea progresează an de an şi sunt nevoită să mă antrenez mai intens pentru a le crea dificultăţi în a câştiga. Printre ele se numără Oana Muntean, Mihaela Pal, Daniela Sfrija, însă mai sunt şi altele.

Ca reprezentantă a golfului feminin românesc, crezi că se află acesta în progres, ţinând cont de numărul celor care îl practică şi de nivelul de joc?
Dacă ţinem cont de prezenţa la campionatele de golf anuale, vom observa că numărul jucătoarelor de golf este în creştere şi sper ca în doi ani să putem vorbi de campionate feminine. Momentan, putem vorbi de 20 de jucătoare de golf care participă la concursuri în mod constant, într-o ţară cu doar câteva terenuri de antrenament. Deci, putem afirma că golful feminin evoluează.

Titlul de vicecampioană naţională se alătură altor premii obţinute de tine la competiţiile din ţară şi din străinătate. Cum arată palmaresul unei lady de numai 19 ani?
Prin perseverenţă şi pasiune pentru golf am reuşit să adun în jur de 50 de trofee şi medalii, în doar trei ani de când practic acest sport cu seriozitate. Printre acestea se numără câte un titlu de campioană şi vicecampioană naţională la categoria Ladies şi un titlu la juniori, însă mi-am demonstrat calităţile şi prin câştigarea Open-ului BMW (Cupa de Cristal) şi a unor competiţii precum Elis, Elit, Banca Transilvania, Alpin şi Autoschun (Mercedes Benz), iar lista poate continua.

Cum ai început golful şi cum au fost primii paşi?
Nu pot spune că am descoperit pasiunea pentru golf prea devreme, însă când s-a anunţat primul campionat de juniori din ţară, şi fratele meu se antrena deja pentru această competiţie, am decis că e timpul să încep şi eu. Astfel, cu 14 zile înainte de concurs am făcut rost de crose potrivite şi am parcurs primele nouă găuri din viaţa mea. Se întâmpla când aveam 13 ani. Două săptămâni mai târziu am reuşit să obţin locul 3. Aşa am decis să-mi dedic timpul liber acestui sport elegant, cu care reuşeam să mă identific şi ca jucător, şi ca om.

Ai avut norocul să te naşti într-o familie în care golfului i se acordă o atenţie specială şi într-un oraş situat în apropierea celui mai mare traseu de golf din ţară. Dacă aceşti doi factori motivanţi ar fi lipsit, crezi că golful ar fi avut aceeaşi importanţă pentru tine?
Mă consider o norocoasă din toate punctele de vedere. În primul rând pentru că am fost crescută într-o familie unde sunt promovate valori precum fair-play-ul, diplomaţia, sinceritatea, şi unde am învăţat să profit de orice şansă de a fi mai bun prin propria muncă. Astfel, chiar dacă n-am fi avut acest contact strâns cu golful, cred că am fi fost la fel de buni şi în alte sporturi şi am fi muncit împreună să fim pe cele mai înalte trepte. Faptul că terenul de la Pianu există azi şi că familia mea iubeşte acest sport se datorează lui Paul Tomiţa, fără de care n-am fi reuşit să ajungem unde suntem.

În mod cert, imboldul pentru a merge pe terenul de golf l-ai primit de la tatăl şi de la fratele tău. Faptul că ai continuat a fost propria decizie, alimentată de pasiunea pentru acest sport?
În familia noastră a existat şi există lupta pentru supremaţie la golf între tatăl şi fratele meu. Fiind o fire competitivă, mi-am dorit din tot sufletul să le demonstrez că pot fi poate chiar mai bună decât ei. Astfel, ambiţia şi perseverenţa, combinate cu pasiunea pentru acest sport, m-au ajutat să câştig respectul şi admiraţia familiei mele, chiar dacă gelozia momentelor în care au fost învinşi de mine i-a cuprins câteodată.

Dacă ar fi să împărţim jocul de golf în tehnic, tactic şi mental, care sunt persoanele de la care ai învăţat cel mai mult, ţinând cont de fiecare dintre cele trei aspecte?
Din punct de vedere tehnic, cel mai mult am învăţat de la tatăl meu, care mi-a oferit indicaţiile necesare pentru a obţine un swing bun şi cât mai corect. Însă, timp de un an, am urmărit şi o mulţime de imagini video cu lecţii de golf, de unde am luat ce am considerat cel mai folositor. Din punct de vedere mental şi tactic, doar tu însuţi, ca jucător, îţi poţi stabili paşii pe care să-i urmezi în joc şi doar tu ai puterea să te motivezi şi să te încurajezi, să găseşti determinarea de a merge mai departe atunci când nu ai cel mai bun joc.

Ai un mentor sau un idol care te inspiră pe teren?
Recunosc că urmăresc multe turnee de golf şi încerc să “fur” câte ceva de la fiecare jucător, dar cei care mă inspiră încontinuu sunt fratele meu, Lulu, şi tata. Nu pot să nu menţionez că am făcut o pasiune pentru jocul de golf al lui Jim Furyk, însă în familia mea am atât de multe exemple valoroase, încât n-am nevoie să caut prea departe.

În acest moment, golful este prioritatea ta numărul 1? Ce alte preocupări mai ai?
În clipa de faţă sunt studentă la Facultatea de Business din Cluj şi îmi doresc mult să îmi las amprenta în designul de interior, prima mea pasiune. Golful ocupă deocamdată locul doi din punct de vedere profesional, însă este fruntaş ca hobby.