VIOREL COMAN

Cum a început totul? Cum ati ajuns la profesorul Paul Tomita?
Prima data am vazut golf la televizor, pe satelitii „pirati”, înainte de 1989. Sansa de a-l întâlni pe Tomita este legata de acest lucru. Vazând golf la Eurosport, unul dintre prietenii mei îmi spune: „Stii ca avem la câtiva kilometri un mare jucator de golf?”. Nu l-am crezut. A venit Revolutia. Întors la Pianu în 1975, profesorul Tomita era oarecum exilat si ne temeam sa mergem la el. Dupa Revolutie, ne-am gândit sa-i facem o surpriza batrânului si am insistat sa-i instalam un receptor de satelit, pentru a vedea turneele de golf. Evident, a fost încântat de idee, însa era greu de crezut ca fusese un mare jucator. În prima discutie pe care am avut-o cu el, i-am spus: „Nu cred ca ai fost profesor de golf”. Ca sa-mi dovedeasca, m-a luat în spatele casei, în gradina. A luat doua mingi, un pitching Dunlop si mi-a aratat o lovitura de golf, pe un putting green. Mi-a pus crosa în mâna si m-a pus sa încerc si eu. Am copiat exact grip-ul profesorului, el mi l-a corectat, am copiat sfertul de swing. Lovitura a fost atât de buna, încât a intrat într-una din cupele de pe green, si Paul mi-a spus: „Domnule, dumneata o sa joci golf!”. Era în februarie 1992. L-am întrebat de când pot începe lectiile. „De mâine”, mi-a raspuns. A doua zi, am fost prezent la ora 11 si am luat prima lectie de golf. Fascinant a fost faptul ca am reusit o lovitura „senzationala”, 50 de metri cu un 5 iron. Am fost prins de joc si am continuat sa iau lectii toata iarna.

În martie - început de aprilie, i-am sugerat profesorului sa publice un articol în ziarul local si sa înfiinteze un club de golf. Actualul director al clubului, Nicolae Ursu, era profesor de sport la Scoala Generala din Pianu. Avea de mai multi ani aceasta idee, însa pâna atunci nu existasera jucatori. Interesant este ca la locul de întâlnire propus în ziarul local „Unirea” au raspuns afirmativ toate oficialitatile judetului si, cu 33 de membri, a fost înfiintat Clubul de golf „Paul Tomita”. Mai mult, am iesit pe câmp si am stabilit si locul, la Margini, iar Consiliul Judetean a participat la întocmirea documentatiei pentru ca cele aproximativ 100 de hectare sa poata fi concesionate clubului.

În primavara lui '93, deja fusesera trasate cele 18 gauri. Cum totul a fost realizat prin autofinantare, au fost construite doar primele noua cupe. Dupa acel moment, s-a facut în paralel mai multa campanie electorala decât realizarea în sine a terenului. Terenul a fost pe punctul de a muri, în doua sau trei rânduri, pâna în 1999, când presedinte al clubului a devenit un italian, Giorgio Tomaselli, care era un jucator cu mare experienta, fost campion de amatori al tarii sale, membru al unor cluburi prestigioase din Italia si foarte bun prieten cu presedintele Federatiei Italiene de Golf, cunoscator atât al jocului, cât si al regulilor. În cei cinci ani cât a mai trait si a condus clubul, ne-a impus sa jucam dupa reguli, am organizat primul turneu de golf, în 2001, ne-a învatat cum se organizeaza un astfel de turneu si a amenajat terenul ca unul adevarat, îngradit, cu marcaje, cu tee-uri, cu green-uri, si asa s-a jucat primul turneu cu reguli. Pâna atunci, ne imaginam ca în trei ani vom ajunge sa-l batem pe Tiger Woods. În 2002, am aflat ca si la Breaza se
inau­gureaza un mic teren de golf. Primul turneu televizat a fost organizat de Banca Transilvania, în 2003, turneu pe care l-am si câstigat la brut.

De formatie sunteti profesor de fizica. Rigoarea stiintelor exacte este un atu în jocul de golf?
Nu sunt profesor de fizica, ci fizician. Am fost nevoit sa lucrez ca profesor, deoarece în 1983 tinerii fizicieni români au fost orientati cu totii spre învatamânt, canadienii retragându-ne sprijinul în construirea reactoarelor de la Cernavoda. Însa, într-adevar, rigoarea stiintelor exacte reprezinta un atu.

Ce conteaza mai mult în performanta jocului de golf, fizicul sau mentalul?
Amândoua. Fizicul te ajuta sa lovesti departe, iar mentalul sa gândesti pozitiv. Niciun jucator care ajunge la performanta nu poate atinge perfectiunea fara a avea o mentalitate de sportiv, chiar si în cazul amatorilor. Disciplina pe care ti-o autoimpui, cumpatarea, exercitiul, toate acestea sunt esentiale. Sportivul, în opinia mea, este un individ care se „autopedepseste”. Îsi controleaza masura placerilor. Sportivul are constiinta zilei de mâine. Mâine trebuie sa fiu mai bun si mai abil decât ieri. Acest gând nu trebuie sa te paraseasca niciodata. Fiind bun, vei fi vânat si mai mult. Obiectivul fiecarui adversar va fi sa te învinga.

Cum v-a influentat golful felul de a fi?
Total. Înainte eram agitat, laudaros, instabil în decizii. Îmi doream foarte multe si nu realizam mai nimic. Golful m-a învatat ca toimgtul trebuie luat lovitura cu lovitura, pas cu pas. Dupa ce am vazut unde am trimis de la tee, iau urmatoarea decizie. Acest lucru se reflecta în viata de zi cu zi. Dupa ce am rezolvat cea mai importanta problema din prezent, trec la urmatoarea. Fiecare zi din viata mea este o partida de golf. O data ce cunosti bine acest sport, îti structurezi existenta prin prisma unui joc. Nu toate loviturile sunt perfecte si nu toate problemele pot fi rezolvate, însa frumusetea rezulta tocmai din acest fapt. Cu cât lovitura este mai dificila, cu atât mai spectaculos poate fi rezultatul. Extrapolând, cu cât problema de rezolvat este mai dificila, cu atât mai spectaculoasa este provocarea. Înainte, în fata unei probleme grele, bateam în retragere. Acum, dupa atâtia ani de golf, caut solutii. Exista situatii când problema nu are rezolvare. Accepti cu seninatate penalizarea de o lovitura si mergi mai departe, dropând sau trimitând o minge provizorie.

Considerati ca sunteti un jucator de golf cunoscut în România? Cum ati fost primit în Australia?
Probabil ca presa din România nu manifesta un interes deosebit în promovarea unui om obisnuit, cu atât mai mult cu cât nu locuiesc în Bucuresti. Anual, se scriu zeci de articole despre cel mai bun jucator din România, însa golful nefiind un subiect de senzatie, se prefera alte subiecte. Prin comparatie, la Sydney, în 2004, la finala mondiala a Cupei BMW, dupa 40 de ani de absenta din lumea golfului, a aparut si un român. Cei de afara cunosc potentialul unei tari cu 20 de milioane de locuitori, lucru care s-a si întâmplat, legat de brandul BMW. Acolo ni
s-a acordat o atentie deosebita, într-atât încât se poate spune ca ne-am aflat în centrul atentiei. Conditia prin care ne-au acordat acest statut si de care nu stiam înainte de a participa a fost ca trebuia sa respectam întrutotul desfasuratorul impus de sponsor. Punctualitate, tinuta la manifestarile oficiale, tinuta sportiva, comportament. Ne-am integrat din prima clipa într-un asemenea turneu, iar acestea au fost aspecte foarte importante pentru sponsor. Concluzia e ca acolo am reprezentat România cu onoare. Toate aceste lucruri nu ne-au fost predate de nimeni, au fost pur si simplu simtite, erau de bun-simt. Dovada onoarei s-a concretizat în faptul ca mi-a fost oferita, cu mediatizarea corespunzatoare, ultima lovitura a turneului, din ultima zi de concurs. Am deschis banchetul oficial, fiind invitati în limuzina nr. 1, în vazul celor 300 de participanti. Am fost singura natiune nominali­zata direct pentru a face pozele cu Nick Faldo (englezul fost Nr. 1 mondial, de sase ori câstigator în turneele de Mare Slem, n.r.).

Care este traseul international pe care v-ati dori cel mai mult sa jucati?
Mi-ar placea sa ajung la St. Andrews, în templul golfului mondial, însa o eventuala alegere între traseele de golf din lume este foarte dificila. Esti întrebat ce masina ti-ai dori sa conduci. Pe oricare ai alege-o din topul constructorilor, aceasta ramâne o bijuterie. Nu cred ca poti spune: Aceasta este cea mai buna! Fiecare are parti atractive. La fel si în golf. Nu poti spune: Mi-as dori sa joc acolo. Poti face gafe monumentale pe un traseu simplu si poti juca incredibil de bine pe un alt traseu, aproape imposibil pentru multi jucatori. În 2007, am jucat în Palma de Mallorca, pe traseul Alcanada, aflat în proprietatea Porsche, un traseu links foarte dificil. L-am jucat exemplar, cu trei par-uri, trei dublu
bogeys si alte 12 par-uri, la prima parcurgere. Când joci conceptual corect, fara prejudecati, nu poti gresi. Orice traseu este gândit pentru a fi jucabil.

Ce credeti ca îi lipseste antreprenoriatului român pentru a dezvolta golful?
Mentalitatea. Si în trecut, si acum, românii sunt aceiasi. Asociaza golful cu o activitate exclusivista, în care trebuie cheltuite sume enorme. Mental, românul nu este înca pregatit pentru a primi acest dar numit golf. Este mai mult decât sport, este un stil de viata. Românul se afla înca la stadiul de a judeca viata prin a mânca bine, a avea o casa cât mai mare si o masina, sau cât mai multe masini, pentru ca abia dupa acestea sa vina golful, adica rechemarea omului în Natura si împacarea cu sine. Golful nu aduce bani, ci doar placere. Sunt placeri pe care nu le poti cumpara cu bani. Golful începe sa fie înteles doar dupa ce ne simtim mai bine atunci când dam decât atunci când primim, când construim un teren care costa cinci milioane de euro si-l oferim zecilor de mii de jucatori amatori care traiesc o clipa de placere jucând.

Golful te tine uneori departe de familie. Cum a reactionat familia la noua dumneavoastra pasiune?
În familia noastra toata lumea joaca golf. Golful a crescut o data cu familia. Laurentiu (Lulu) a început la trei ani si jumatate, si la zece a câstigat primul turneu, Ana a început sa joace pe la sase-sapte ani, iar sotia a devenit cel mai dorit caddy.

Laurentiu si-a învins tatal, în destule rânduri, ultima data la Cupa Elis din toamna lui 2007. Veti investi în viitorul sau sportiv, urmând exemplele parintilor din tenis?
Da. Sper ca în fiecare an sa poata juca trei turnee internationale de juniori, afara. Atât el, cât si Ana, au participat trei ani la rând la Open-ul Ungariei si s-au clasat foarte bine, asa încât federatia maghiara îi considera cunoscuti în turneul de juniori. S-au înscris singuri, comunica direct cu organizatorii.

Care este lovitura pe care o stapâniti cel mai bine? La care credeti ca trebuie sa mai lucrati?
Când sunt în forma, controlez bine toate loviturile. N-as putea spune ca stapânesc exceptional una anume. Daca mi-as schimba trusa cu una personalizata, dupa ce în toti acesti 15 ani am jucat cu crose second si cu o trusa amestecata, as încerca sa muncesc si sa-mi perfectionez aproape toate loviturile. Trebuie stiut faptul ca trusa de golf este folosita toata viata chiar în topul jucatorilor mari. Ma apropii pe terenurile bune de un scor catre scratch.

Cum a fost anul 2007?
Ca organizare de turnee, am crescut foarte mult. Ca jucatori, ierahia s-a pastrat. „Clanul” Coman a dominat majoritatea competitiilor, luând premii la toate turneele la care a participat. Si cât de bine ar fi sa avem macar vreo 20 de astfel de familii! La brut, am câstigat toate turneele la care am participat, inclusiv Campionatul National, mai putin la Cupa Elis, unde m-a învins Lulu cu doua lovituri. Lucian Viziru a avut cel mai constant joc, dintre cei veniti de curând în turnee. În cinci ani, eu am venit de la handicap 12 la patru. Lucian a recuperat cinci lovituri la handicap într-un singur sezon.

Care ar fi bugetul minim pe care ar trebui sa-l aloce pentru golf un începator?
Ca buget, nu trebuie decât sa mearga pe un teren de golf si sa nu renunte la nimic. Exista crose care pot fi cumparate cu un dolar. Mingile sunt zece la un dolar. Orice plimbare pe un teren de golf te face sa gasesti cel putin zece mingi. În medie, pe un teren ca „Paul Tomita”, se pierd în rough, în padure, circa o mie de mingi. Dupa ce Wilson îmi va oferi trusa personalizata, voi face cadou cele trei truse din prezent celor mai talentati nou-veniti în lumea golfului.