Robert Redford

Junuh: “Mi-am pierdut swing-ul...”
Bagger Vance: “Găseşte-l!”
Bagger Vance, un caddy carismatic şi curios de înţelept pentru vârsta lui, apare la fel de curios în calea lui Junuh, cândva un talentat jucător de golf, dar pe care timpul petrecut pe câmpul de luptă l-a făcut să-şi piardă plăcerea pentru marea lui pasiune. Departe de terenul de golf, Junuh nu-şi mai regăseşte jocul, însă acceptă provocarea de a şi-l redescoperi în cea mai spectaculoasă partidă demonstrativă jucată împotriva celor mai renumiţi doi jucători ai vremii. 36 de cupe jucate cu intensitate. Situaţii-limită şi fair-play.
O lecţie de golf.
Este ceea ce ne dezvăluie Legenda lui Bagger Vance, un film regizat de Robert Redford, pentru care chiar el ne propune o abordare mai profundă: “Ce-ar fi dacă am înlocui golful cu viaţa şi am reinterpreta totul? Ce-ar fi dacă swing-ul ar fi sufletul fiecăruia, iar Bagger Vance ar fi vocea noastră interioară?”
Tipic pentru Redford. Grav, filozofic, profund, vede în orice mai mult decât aparenţa. Chiar şi fără aerul tineresc ce l-a făcut celebru, este încă plin de energie. O minte extrem de ageră, Robert Redford e greu de mulţumit. Ca actor, a experimentat încontinuu, plictisindu-se rapid de el în toate ipostazele, dar şi-a găsit locul pe scaunul de regizor. “Se pare că, în sfârşit, vechea mea pasiune pentru pictură s-a materializat. Când am început să o combin cu pasiunea pentru actorie, am descoperit cu câtă plăcere joc rolul de regizor.”
Deşi actoria l-a făcut celebru, regia l-a împlinit spiritual. A găsit în sport tema cea mai productivă şi a explorat-o aproape în toate filmele “pictate”: A River Runs Through It, The Horse Whisperer, The Natural etc. “Ca material cinematografic, sportul poate oferi subiecte foarte profunde, iar eu exact asta caut. Mă interesează sportul ca metaforă. Sunt curios ce se află dincolo. De ce provoacă o asemenea isterie? Ce îl face atât de special? De ce ajung unii oameni înnebuniţi după golf? Ce provoacă dependenţa? Răspunsul îl pot găsi numai implicându-mă şi eu. Simţind fenomenul.”
Fără să intuiască importanţa pe care urma să o aibă pentru viitoarea sa carieră, Robert Redford a început să simtă fenomenul golf de mic. Îşi aminteşte cum, în copilărie, împreună cu camaradul său, se strecura pe terenurile faimosului Bel Air Country Club din Los Angeles. “Obişnuiam să împărţim crosele mamei prietenului meu, le legam de biciclete şi, după şcoală, hoinăream pe strada pe care am copilărit. La un moment dat, ne opream în dreptul unor tufişuri care ascundeau o bucată din terenul de golf. Ne aşezam şi aşteptam grupurile de jucători să se apropie. Ne plăcea să-i vedem cum joacă. Aşa am învăţat despre swing. Imediat ce se crea o oarecare distanţă între jucători, aruncam mingile pe teren şi ne avântam o dată cu ele. Încercam să-i venim de hac acelei găuri par-5 şi ne opream doar când se apropia cineva. Strângeam totul la repezeală şi săream din nou în tufişuri.”
De atunci, Redford a făcut mult mai mult decât să-şi perfecţioneze swing-ul. A văzut în acest sport mai mult decât văd alţii şi i-a găsit cea mai bună comparaţie. “Golful este cel mai potrivit pentru a fi comparat cu viaţa, pentru că îl joci împotriva ta şi a naturii, o forţă mai puternică decât tine, care te împiedică să controlezi jocul întrutotul. Doar Tiger Woods se pare că reuşeşte să o stăpânească. Şi nici el pe deplin.”
Deşi trecut de 63 de ani, regizorul afirmă cu seninătate că nu-l preocupă bătrâneţea. “Nu mă sperie faptul că îmbătrânesc. Ni se întâmplă tuturor. Îmi place să înot, să călăresc, să alerg, să mă mişc. La golf, îmi place să merg pe jos şi să-mi car singur crosele, la fel cum făceam în copilărie. Există un rost în a-ţi duce singur crosele către fiecare minge pe care o ai de lovit. Efortul depus în joc este, după mine, parte din acest sport.”